substrat

  Substratul acvariului nu are doar o functiune estetica, el contribuind si la echilibrul general al acvariului. Procesele fizice, chimice si biologice care se desfasoara intr-un acvariu sunt mai mult sau mai putin favorizate de compozitia si granulometria solului. De aceea este important ca materialele sa fie alese cu grija, pentru ca toate elementele sa se armonizeze.

  Primul rol al substratului este cel mecanic, el mentinand decorul alcatuit din roci si alte elemente. Din acest motiv, asezarea solului precede plasarea decorului. Rolul biologic al solului consta in faptul ca in compozitia sa se gasesc bacterii care contribuie la ciclul azotului, conditionand astfel eliminarea compusilor azotati. Acestea actioneaza mai bine daca sunt ajutate de un filtru-placa ingropat in substrat.
     Totusi, rolul sau cel mai important este acela ca permite plantelor sa-si infiga radacinile, mai ales in acvariile de apa dulce. De asemenea, el constituie un loc de depunere a icrelor si un ascunzis pentru pesti. Un alt rol al solului ar fi cel termic, fiind un un bun izolator pentru bazinele de beton sau cele cu fund de tabla. S-ar putea mentiona si un rol sanitar, deoarece prin frecarea de pietris, pestii cu paraziti se elibereaza de acestia. Din toate aceste motive, solul trebuie sa prezinte anumite caracteristici.

   Substratul trebuie sa aiba o granulometrie medie, sa nu fie prea gros, dar suficient pentru ca vegetatia sa se fixeze corect si sa prezinte un aspect atat estetic cat si natural. Un aspect de luat in considerare este greutatea solului: intre 1,4 - 2 kg la litru. Trebuie sa se prevada suportul acvariului in consecinta (de ex., circa 30 kg sediment pentru 100 de litri, greutatea totala a acvariului ajungand la 150 kg). In general se recomanda folosirea nisipului si a pietrisului care se pot intretine usor. Este indicat nisipul galbui de rau, cu o granulatie de 0,5 - 2 mm provenit din rauri curate, nepoluate. Nisipul de mare si cel silicios prea marunt nu sunt recomandate, deoarece opresc circulatia apei si tin frig. Nisipul care contine calcar si alti compusi minerali ce se pot dizolva total sau partial in apa nu se recomanda, deoarece modifica compozitia chimica a mediului. Acesta se recunoaste picurand otet peste o proba de nisip.
     Daca se produce efervescenta, nisipul este calcaros. De asemenea, nu se recomanda nisip cu un continut prea mare de argila, deoarece opreste trecerea apei prin substrat, provocand descompunerea rapida a resturilor si aparitia unui miros greu al apei. Substratul prea bogat in substante nutritive va favoriza dezvoltarea algelor, deoarece ofera mai multa hrana decat pot asimila plantele.